Donya Modir – cea mai tânără bucătăreasă secundă din Arabia Saudită

Cum ați descrie mediul în care activează tinerele bucătărese din Arabia Saudită – și ce sfaturi le-ați da?

Observăm o modernizare semnificativă odată cu mișcarea de emancipare a femeilor și, mai presus de toate, consider că capitalul uman este noua monedă a Regatului Arabiei Saudite. 

Întrucât regatul este acum orientat spre reforme și se concentrează pe punerea în aplicare a Viziunii 2030, nu mai există nicio scuză pentru lipsa de productivitate. Sprijinul manifestat de societate și mândria de a avea bucătari saudite în prima linie sunt îmbucurătoare și motivante. 

Munca mea în saloanele aeroporturilor din Arabia Saudită mi-a permis să-mi creez relații și să interacționez zilnic cu sute de oameni din întreaga lume. Când oamenii vedeau o tânără care vorbea două limbi și avea cunoștințe culturale solide, mă întrebau: „De unde ești?”, iar eu le răspundeam: „Oh, sunt de aici”, iar mulți dintre ei erau surprinși. Trăim într-o lume atât de mică, în care vestea se răspândește repede, așa că oamenii te recunosc și își vor aminti mereu de tine. 

Sfatul meu pentru viitoarele bucătărese este să nu vă lăsați niciodată descurajate – ieșiți în lume și îmbrățișați-vă profesia! Faptul că lucrați în bucătărie, în spatele scenei, nu înseamnă că trebuie să rămâneți în umbră și să nu fiți recunoscute pentru ceea ce faceți. Nu uitați că vă aflați într-o lume a ofertelor culinare diverse și delicioase, pe care nu doar localnicii le așteaptă cu nerăbdare, ci și întreaga lume.

Provocările sunt cele care ne modelează. Nu există eșec; mai degrabă este vorba despre: „Am greșit, am învățat din asta și acum sunt gata să merg mai departe”. Oamenii vor încerca să te descurajeze, iar acest lucru este un semn că te afli pe drumul spre succes. Depinde de tine să ignori aceste încercări, să te concentrezi și să depășești frica pe care ai putea să ți-o induci singur sub influența celor din jur. 

 

Care sunt cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat până acum în parcursul tău culinar?

Revenind în țară cu o educație formală și confruntându-mă cu oameni care și-au croit drum în acest domeniu doar cu propriile forțe. De asemenea, cu oameni extrem de încăpățânați și convinși că ceea ce fac ei este „modul corect” de a proceda; și cu oameni care au mai multă experiență și se consideră superiori ție din această cauză – considerând că opiniile celorlalți nu contează și nu merită ascultate.

De peste un an îi observ pe oamenii ăștia. Încerc să îmbunătățesc anumite lucruri, dar pot fi respins doar pentru că ei consideră că nu am suficientă experiență și pentru că am doar 22 de ani. Le dau sfaturi și le spun că anumite acțiuni nu sunt recomandabile, dar ei nu mă ascultă, așa că fac greșeala și apoi se așteaptă ca eu să o repar. 

Interferența altor departamente în activitatea noastră poate reprezenta o provocare. În Elveția, am fost format în leagănul ospitalității, unde am avut ocazia să experimentez atât de multe lucruri; am putut învăța din fiecare loc în care am fost, fie că era vorba de un restaurant mic, de un local cu stele Michelin sau de un hotel. Mi-am dat seama că nu exista nicio interferență în bucătărie, decât dacă era cu adevărat necesar. Fiecare departament lucra independent și în armonie cu celelalte departamente pentru a crea cel mai bun mediu și cea mai bună experiență posibilă, atât pentru angajați, cât și pentru oaspeți.
Nu spun că sunt la vârful profesiei mele; ceea ce încerc să transmit este că unii oameni te privesc de sus din cauza unor limite stabilite cu mult timp în urmă, într-un alt deceniu sau într-o altă epocă.

Ce sau cine te-a inspirat să alegi o carieră în domeniul culinar?

Ei bine, nu și mama mea. Ea urăște să gătească și nu suportă deloc mirosul de ceapă sau de usturoi.

În cultura noastră din Orientul Mijlociu, este normal să ai o menajeră și un bucătar care să te ajute în gospodărie și să se ocupe de treburile casnice. Într-o zi, mama mea a decis să renunțe la serviciile lor și să ducă o viață independentă în gospodărie, exact așa cum fusese crescută în cultura nord-africană. Aveam atunci vreo 14 ani. S-au împărțit sarcinile, așa că am devenit bucătarul casei.

Am avut întotdeauna o pasiune pentru gătit. Mai ales că am crescut urmărind-o pe bunica mea, acolo în Tunisia, cum gătea pentru întreaga familie. Era pur și simplu fascinant să văd cum o singură persoană putea reuni întreaga familie în jurul unei mese, împărtășind cea mai plăcută activitate – MÂNCAREA. Este singurul lucru care nu dezamăgește niciodată, indiferent de ocazie. Mâncarea bună aduce întotdeauna bună dispoziție.

Ești cel mai tânăr sous-chef pe care l-a avut vreodată Arabia Saudită. În ce măsură ți-au fost de folos pregătirea și experiența dobândite la CAAS pentru a ajunge la această realizare?

Educația și experiența m-au ajutat să ajung unde sunt astăzi. Atenția pe care fiecare dintre bucătarii noștri – sau, mai degrabă, mentorii noștri – ne-au acordat-o a făcut cu adevărat diferența. Când am început la CAAS, nu aveam absolut nicio idee despre nimic, până la punctul în care nu știam, de exemplu, care este diferența dintre un cuțit de bucătarși un cuțit de dezosat; pentru mine, toate arătau la fel. 

În plus, atenția deosebită pe care CAAS a acordat-o sprijinirii mele în finalizarea și îndeplinirea stagiului… acest lucru a fost întotdeauna pe primul loc în lista obiectivelor importante, nu doar pentru mine, ci pentru toți studenții. Acesta este, într-adevăr, ceea ce m-a transformat în persoana care sunt astăzi.